Este o boală să fii atras de același gen sau este un efect biologic și normal format din naștere?
Salut! În primul rând, vreau să spun că, în trecut, nu eram un hater al comunității LGBTQ+, dar nici nu îi susțineam. Evitam să am vreo legătură cu acest subiect pur și simplu pentru că nu înțelegeam de ce acești oameni sunt „în felul acela”. Totuși, asta nu înseamnă că îi uram, deoarece consider că este de prost gust să urăști pe cineva fără un motiv concret sau fără să-ți fi făcut vreun rău. În timp, am început să mă informez mai mult pentru a înțelege de ce unii oameni se nasc gay, ori de ce se nasc băieți sau fete, dar, pe măsură ce li se formează conștiința, realizează că se simt ca fiind genul opus sau chiar niciunul dintre ele.
Ca să înțelegem acest fenomen, trebuie să o luăm cu începutul: dezvoltarea fătului în pântece. Ce gen are un făt la început? Niciunul. Este o ființă neutră, având șanse să se dezvolte din punct de vedere biologic fie ca fată, fie ca băiat. De exemplu, acesta este motivul pentru care și bărbații au sfârcuri – în primele stadii puteau deveni femei, dacă nivelul de estrogen din corp l-ar fi depășit pe cel de testosteron. Așadar, în pântece pornești ca o ființă fără un gen definit. Pe parcursul dezvoltării, hormonii (estrogenul sau testosteronul) decid, într-o primă fază, genul biologic și organele reproductive pe care le va avea corpul.
Însă, după ce hormonii au format corpul, abia mai târziu se dezvoltă și creierul. Aici apare marea dilemă și explicația: există șansa ca hormonii care ajung la creier și îl formează să nu coincidă cu hormonii care au dictat dezvoltarea organelor reproductive. De exemplu, dacă un om se naște biologic bărbat, dar realizează că îi plac bărbații, acest lucru se întâmplă pentru că s-a produs o discrepanță. În timpul dezvoltării creierului său, nivelul de estrogen (hormonul feminin) a fost mult mai mare decât cel de testosteron. Cum femeile sunt (în general) atrase de bărbați, prezența mai mare a acestui tip de chimie în creierul său îl face să fie atras tot de bărbați, indiferent de corpul său biologic. Creierul este cel care controlează totul. Același principiu se aplică și în cazul femeilor care realizează că le plac femeile: creierul lor a fost expus la o cantitate mai mare de testosteron decât de estrogen.
Dacă tot vorbim despre cum creierul și biologia dictează atracția, în acest spectru mai intră și alte orientări:
Bisexualitatea: apare atunci când creierul este cablat în așa fel încât persoana simte atracție pentru ambele genuri (atât pentru bărbați, cât și pentru femei).
Pansexualitatea: este atunci când atracția transcende genul biologic. Creierul persoanei pansexuale este atras pur și simplu de personalitatea, sufletul sau energia celuilalt, indiferent dacă acea persoană este bărbat, femeie sau transgender.
Asexualitatea: se întâmplă atunci când chimia care declanșează atracția sexuală pur și simplu lipsește sau se manifestă la un nivel extrem de scăzut. O persoană asexuală poate iubi romantic, dar nu simte nevoia impulsului sexual.
Revenind la dezvoltare, aceeași logică hormonală explică și situația persoanelor transgender. Se nasc biologic bărbați sau femei, dar, deoarece creierul s-a dezvoltat mai târziu într-o baie hormonală diferită de cea a corpului, chimia sa nu coincide cu anatomia. Creierul fiind „șeful”, el va spune clar „eu sunt fată”, chiar dacă trupul s-a născut bărbat.
Deci, este aceasta o boală? Nu. Este o diferență chimică ce se poate întâmpla pur și simplu pentru că dezvoltarea corpului și a creierului nu are loc simultan, existând șansa ca hormonii să nu coincidă. Este un proces incontrolabil, iar oamenii din această comunitate nu merită hate-ul celor care sunt dezinformați și plini de ură. Nu este vina nimănui că biologia creierului a decis să fie atrași de același gen sau să se identifice altfel.
Un alt lucru fascinant pe care l-am aflat despre corpul uman se leagă direct de persoanele transgender și de tratamentele hormonale. Deoarece la început toți suntem ființe neutre, dacă un băiat biologic începe un tratament cu estrogen, el are capacitatea de a dezvolta trăsăturile genului opus (sâni, modificarea părului, a pielii, a feței). Hormonii controlează felul în care arătăm. Faptul că un băiat se poate transforma în fată (sau invers) umblând la chimia corpului, folosind aceleași metode care ne-au format la naștere, este ceva uimitor, dar și înfricoșător în același timp. De ce? Pentru că este un proces ireversibil. Din acest motiv, tranziția trebuie făcută doar de persoanele care suferă cu adevărat și nu se simt deloc în corpul potrivit. Dacă un om care se simte bine cu genul lui se joacă cu hormonii doar de dragul de a încerca, este foarte periculos; își poate da corpul peste cap, mai ales dacă vrea să revină la forma inițială.
În concluzie, LGBTQ+ nu reprezintă nimic mai mult decât o realitate biologică. Dacă stai să o studiezi și să o înțelegi, îți dai seama singur cât de stupid este să urăști oamenii doar pentru că sunt diferiți. Repet: este o boală? Nu. Este diversitate. Acest fenomen apare și în lumea animalelor, diferența fiind că animalele nu judecă așa cum facem noi.
Este moral sexul între doi oameni de același gen? Unii ar spune că din punct de vedere biologic sau strict evolutiv nu este, deoarece scopul primar al sexului este reproducerea între două genuri opuse. Dar atâta timp cât nu rănește pe nimeni, fiecare om ar trebui să fie liber să facă ce vrea în intimitatea sa. Aici e marea problemă a societății, oamenii se blochează doar la ideea actului sexual și la moralitatea lui. Dar în prim-plan nu este sexul, ci dorința acestor oameni de a avea libertatea să iubească persoanele pe care au fost construiți (biologic) să le iubească. Vor să poată trăi fericiți, la fel ca noi toți, și își doresc ca societatea să accepte diversitatea, să renunțe la tradiționalismul dus la extrem, la sufletele urâte și la dezinformare.
Chiar și referitor la Biblie, dacă o analizezi, ea nu interzice neapărat iubirea dintre două persoane de același sex, ci condamnă actul sexual în sine, tocmai pe considerentul că nu duce la reproducere. Atât.
De reținut că aceasta este considerată încă, o teorie în lumea medicală numită Teoria expunerii hormonale prenatale deoarece ceea ce se întâmplă cu adevărat este mult mai complex și greu de aflat cu exactitate. Eu unul sper că în viitor să devenim și mai avansați ca să putem afla răspunsurile la întrebările ce în prezent n-au un răspuns 100% confirmat și adevărat. Dar ceea ce știm este că asta este teoria cea mai apropiată de adevăr care poate să explice aceste fenomene, chiar de nu se aplică pentru toată lumea.
Aceasta este părerea mea, bazată pe studiul pe care l-am făcut pe acest subiect. Fiți oameni mai buni la suflet! Atunci când urâți persoanele din jur și le judecați continuu, nu faceți decât să arătați ce fel de suflet aveți voi, de fapt. Sursele din care am învățat sunt Wikipedia, diverse articole de specialitate și, în mod special, clipul pe care îl găsiți mai jos.
Surse:
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3296090/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4350266/
Creat în data de 25 Iulie 2026